Săptămâna de lucru de 48 de ore: pentru sau contra?

Majoritatea deputaţilor europeni de la Comisia pentru Ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale susţin că săptămâna de lucru trebuie să fie de maxim 48 de ore, iar excepţiile de la această regulă trebuie abolite în maxim trei ani. Această regulă ar putea reduce exploatarea angajaţilor de către angajatori. Doi deputaţi ne-au vorbit despre alegerea lor în votul din comisie şi motivele pentru care au făcut această alegere.

Durata maximă de lucru este un domeniu în care decid atât Consiliul UE cât şi Parlamentul European, însă legislaţia nu a avansat foarte mult în ultima perioadă. Recent, Consiliul a propus ca săptămâna de lucru să rămână limitată la 48 de ore, dar nu şi în statele care beneficiază de excepţii de la aplicarea regulilor europene în domeniu. În Parlament însă, dezbaterile sunt aprinse.

Doi deputaţi europeni de la Comisia pentru Ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale - Alejandro Cercas (Grupul Socialist din Parlamentul European, Spania), care este în favoarea unei limite europene a timpului de lucru şi Elizabeth Lynne (Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Regatul Unit), care se opune acestei reguli - ne-au prezentat punctele dumnealor de vedere.

„Excepţiile reprezintă o absenţă a regulilor“

Raportorul Alejandro Cercas se opune puternic excepţiilor naţionale. Din punctul dumnealui de vedere, „propunerea Consiliului atacă proiectul Europei cetăţenilor şi pe cel al Europei sociale […], distruge negocierea colectivă ca instrument fundamental al dialogului social şi încalcă principiile dreptului stabilite deja în noul Tratat de la Lisabona“.

„Flexibilitatea şi securitatea trebuie să aibă aceeaşi importanţă. Excepţiile reprezintă o absenţă a regulilor. Absenţa regulilor nu este o formă acceptabilă de flexibilitate“, ne-a spus domnul Cercas, pentru care „excepţiile pot duce la un dumping social, statele cu legi sociale mai relaxate având un avantaj asupra celor cu legi sociale mai stricte“.

Conform raportorului, „competitivitatea Europei nu se poate baza pe durata îndelungată a muncii, ci pe capacitatea de inovare, creşterea productivităţii şi valoarea adăugată a muncitorilor noştri. Această directivă pune în pericol noile aspiraţii de prosperitate, precum reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie“.

„Păstrarea excepţiilor este vitală“

Liz Lynne, care a votat împotriva propunerii Consiliului, susţine puternic ca statele membre să aibă posibilitatea de a nu aplica limita duratei de lucru. „Păstrarea excepţiilor de la durata de lucru - în condiţii mai stricte - este vitală; oamenii trebuie să aibă posibilitatea de a alege cât de mult vor să muncească, atâta timp cât ei decid acest lucru voluntar. Există deja legi privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, inclusiv o lege privind lucrul cu maşini periculoase“, ne-a spus doamna Lynne.

„Statele membre care nu beneficiază de excepţii cunosc niveluri mai ridicate în domeniul muncii nedeclarate, care este nocivă atât pentru angajaţi cât şi pentru companii. […] Anularea posibilităţii de a face excepţie la limita maximă pentru timpul de lucru ar fi o pilulă amară pentru companii şi pentru mulţi angajaţi care încearcă să îşi majoreze veniturile în perioade economice dificile“, a mai spus doamna Lynne.

Directiva timpului de lucru a fost adoptată în 1993 (când Regatul Unit a primit posibilitatea de a face excepţie de la limita de 48 de ore lucrătoare pe săptămână) şi modificată în 2000. Parlamentul European urmează să negocieze cu Consiliul, iar votul în plen va avea loc în decembrie la Strasbourg.