Interviul la plecare (Exit Interview)

Aceasta categorie de interviuri se practica de regula in momentul in care angajatul a luat decizia incheierii relatiilor de munca, adica atunci cand alege sa demisioneze. In realitate, indiferent de motivul plecarii, angajatul poate furniza informatii valoroase privitoare la politicile din cadrul companiei, la relatiile din cadrul acesteia, la modul de organizare, fiind un instrument veritabil in stabilirea metodelor de retentie.

In general interviul la plecare ia forma unui interviu semistructurat, care ar trebui condus de oricine altcineva decat de seful direct, de regula de catre un specialist HR sau orice alta persoana cu abilitati de comunicare si relationare interumana.

Discutia trebuie pastrata intr-un cadru neutru, pe un ton informal. Intrebarile puse nu trebuie sa fie intuitive sau sa solicite raspunsuri monosilasbice. De asemenea, in cazul in care angajatul declina participarea la un astfel de interviu, trebuie sa i se respecte decizia.

Intrebarile pot tine de:

- motivele demisiei (daca este cazul);
- lucrurile pozitive/ negative privitoare la experienta in cadrul companiei;
- ce ar schimba si cum;
- care au fost cele mai mari realizari sau esecuri;
- s-ar intoarce sau nu in cadrul companiei si care ar fi motivele deciziei;
- care a fost cea mai frumoasa/ urata sau frustranta experienta;
- care dintre politicile companiei pare fara sens/ utilitate;
- daca ar recomanda sau nu compania angajatoare prietenilor sau cunostintelor;
- daca au fost facute eforturi din partea companiei pentru a preveni situatia care a dus la despartire;

Relevanta raspunsurilor tin atat de maiestria intervievatorului, de profilul uman al intervievatului, dar si de atmosfera generala din cadrul companiei. Companiile paranoice au sanse minime sa obtina rezultate valide in urma exit interviurilor.

In cazul in care fluctuatia de personal este mare si exista indisponibilitatea personalului pentru a putea organiza astfel de interviuri, se poate redacta un formular online sau pe suport fizic, pe care angajatii sa-l completeze voluntar la plecarea din cadrul companiei.

Indiferent de forma de organizare, raspunsurile primite au totusi o incarcatura subiectiva mare. De exemplu, cei care aleg sa demisioneze trec prin momente de impact psihologic negativ. De aceea este recomandat ca informatiile culese pe aceasta cale sa fie corelate cu rezultatele cercetarilor interne privitoare la satisfactia angajatilor sau cu alte tipuri de informatii.